Mi s-a propus sa scriu cate ceva despre relatia noastra cu ARDOR acum, la sfarsit de an calendaristic, dar si sfarsit al primului an de debate al clubului de la Barlad. Recunosc ca mi se pare destul de greu; daca nu m-as simti obligata sa-mi argumentez cat-de-cat fiecare parere si sa va transmit si opinia colegilor mei, eu as spune despre intalnirea cu ARDOR, pur si simplu, ca a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla in ultimii ani de liceu.
Cum, insa, nu-mi permit sa ma rezum la doar 16 cuvinte despre mine si ARDOR, dupa o analiza a anului ce a trecut, declaram ca punem “plus” pentru:
- faptul ca ARDOR nu a ezitat deloc in a ne oferi tot sprijinul de fiecare data cand am cerut si mai ales pentru ca ati fost deschisi in a face loc unor atat-de-incepatori ca noi.
- oamenii grozavi pe care i-am intalnit si care si-au luat din timpul lor pentru a ne da sfaturi si a ne ajuta sa progresam. (Multumim Genovevei care a facut drumul Iasi-Barlad doar pentru a ne cunoaste si care ne-a vorbit cu atat de mult patos despre ceea ce imparte cu niste pusti de liceu ca noi - pasiunea pentru debate!)
- competitiile ARDOR care ne-au motivat sa ne dorim trecerea de la “amatori” la “profesionisti”.
- spiritul de debater; puterea si curajul de a-ti argumenta gandurile (oricare ar fi ele), atitudini pe care ne-am bucurat sa aflam ca ARDOR le promoveaza cu atat elan.
Dar, pentru ca o analiza nu este credibila fara niste “minusuri”, cel mai mult regret ca ARDOR si dezbaterile, in general, nu sunt pe atat de cunoscute sau populare in toata tara pe cat ar merita si ar trebui. Din pacate, inca ne lovim de reticenta multor persoane (chiar cu pretentii intelectuale) care nu au conturat prea bine in minte ce inseamna ARDOR, sau mai rau, nu au auzit niciodata de ceea ce se intampla aici. Desigur, e vorba si de ignoranta lor, dar ar fi tare bine ca ARDOR sa devina mai vizibila si mai credibila.
Totusi, cu riscul de a parea excesiv de sentimentalista, recunosc ca eu am fost foarte incantata sa “descopar” dezbaterile (chiar daca e destul de tarziu pentru mine) si sunt recunoscatoare pentru ocazia de a ma “intalni” cu ARDOR. Iar pentru ca in curand incepem 2010, imi pun si o dorinta: vreau ca tot mai multi tineri din Barlad (si nu numai) sa inteleaga ca dezbaterile nu sunt doar un joc, ci implica un fel de a fi care merita promovat.
Numai bine,
Diana Vrancianu
Clubul de Dezbateri al Colegiului National “Gheorghe Rosca Codreanu”, Barlad
Am fost rugata zilele trecute sa postez cate ceva si despre mine ca debater si, facand calculele, mi-am dat seama ca inainte de episodul Moeciu experienta mea in debate dadea cu minus. Ma rog, nu foarte mult cu minus, pentru ca prin martie am fost vazuta intr-o Conferinta Civica alaturi de prof. Andrei Cornea, tot sub sigla ARDOR.
Totusi, nu jucasem Karl Popper si asta s-a intamplat din cel putin doua motive. Unu, absenta unui club de debate in oras (cel putin a unuia suficient de vizibil, which is a pity) si doi, faptul ca mi se parea peste puterile mele sa pot sustine lucruri contradictorii in aproape acelasi timp. De altfel, am avut un soc la Moeciu, urmarind o anume echipa, sa o aud in primul meci respingand cu vehementa ideea federalizarii UE, iar peste doar jumatate de ora sa ma las pur si simplu “bombardata” de argumentele lor pro-federalizare. E chestie de flexibilitate… mai am de invatat.
Am aflat ca voi juca cu o ora inaintea primului meu meci (deh, intamplari neprevazute..) si, o spun fara sa fiu prea mandra de asta, am intrat putin in panica. De-asta mi-am si ales rolul care mi s-a parut cel mai usor (n3) . Am reusit sa castigam meciul, de unde deduc ca faza cu “norocul incepatorului” s-ar putea chiar sa functioneze. Meciul urmator, in care am jucat A3, l-am pierdut (trebuie sa existe un echilibru, ce sa mai…).
Evident, m-am fastacit: treaba cu tinutul flow’ului mi s-a parut complicata spre SF, mi-am uitat intrebarile in cross’uri si tot tacamul - din cauza asta am fost cu atat mai surprinsa cand la iesire, asteptand feedback-ul, ma auzeam apreciata si-n stanga si-n dreapta de oameni care chiar se pricep la debate si pe care ii admir destul de mult pentru asta.
Mi-a placut. Si probabil mai important decat asta, am devenit curioasa. Se poate ca rolul de vorbitor 3 sa nu-mi vina cel mai bine, am de gand sa mai…probez:))
Presimt ca eu si debate-ul o sa ne intelegem bine. Era o vorba: This is the beginning of a beautiful friendship.
Sau mai bine… this is the friendship of a beautiful beginning?
Urmatorul film de prezentare a fost gandit initial ca un material intern al ARDOR Banat, menit sa puncteze o parte din cele mai importante rezultate ale organizatiei din acest an. Am decis pana la urma sa il facem ceva mai public, iar acum, la sugestia Monicai (careia ii multumim pentru reclama pe care i-a facut-o) sa il postam si pe blogul ARDOR. Speram sa reflecte cat mai bine eforturile tuturor celor care au contribuit la succesul activitatilor noastre din acest an si sa ofere o imagine completa a ceea ce am realizat.
va anunt ca pana la sfarsitul anului
ARDOR are un ebanner pe blogul unuia dintre cele mai influenti oameni din advertising, Cristian Manafu
de ce se intampla asta?
pentru ca prietenul nostru Dragos Dehelean, in numele companiei pe care o conduce,
a participat la campania doneaza un euro pentru construirea unui centru de viata independenta pentru persoane cu dizabilitati,
asa ca donatia Selenis a fost “transferata” in contul nostru, prin pozitionarea unui ebanner pana la finalul anului.
acesta e asadar motivul pentru care ARDOR apare primul la “Ihtis campaign suporters”
va invit sa urmariti clipul campaniei care ruleaza pe site-ul sustinatorilor
ca si prezentarea campaniei, care faciliteaza sprijinul pentru aceasta initiativa, inclusiv printr-un teledon/romtelecom.
s-ar putea fi spuse multe lucruri frumoase despre initiativele de acest gen,
dar cum nu e mare lucru de dezbatut, imi ramane sa ma bucur ca exista astfel de semne de solidaritate.
