DEBATE - ul este o forma structurata de dezbatere educationala, compusa formal din echipe cu un numar egal de membri. Acestia sunt pusi in situatia de a pune in valoare «pro si contra» argumente diferite pentru ambele fatete ale unor chestiuni asupra carora oamenii, desi bine intentionati, pot fi in dezacord.
Abordarea de tip pro-contra dezvolta paticipantilor capacitatea de analiza a problemelor controversate si ajuta la obtinerea unei imagini nedistorsionate de prejudecati. In acest context, participantii vor fi determinati sa emita judecati asupra unei „motiuni" folosind criterii obiective, si totodata, sa apere o pozitie folosind argumente sustinute de dovezi si nu de simple opinii.
Temele discutate pot fi extrem de variate. Indiferent de format, ceea ce este important de subliniat este ca tema dezbaterii reprezinta doar un pretext pentru exersarea abilitatilor de comunicare in spatiul public, de gandire critica si de argumentare logica si nu o incercare de a stabili valoarea de adevar a uneia din cele doua pozitii exprimate in timpul dezbaterii.
In cadrul competitiilor de dezbateri arbitrii urmaresc masura in care participantii reusesc sa argumenteze convingator, sa organizeze prezentarea, sa raspunda prompt si analitic contra-argumentelor echipei oponente si daca sunt persuasivi.
Nu in ultimul rand, ascultarea atenta, toleranta, umorul si fair play-ul conteaza in acordarea deciziei. Juriul este format dintr-un numar impar de arbitri, care sunt invitati sa nu ia in considerare opinia personala asupra temei puse in discutie.
Desi ambele formate dezvolta în principal aceleasi abilitati, fiecare accentueaza în mod deosebit unele dintre ele. Astfel, formatul de dezbateri Karl Popper pune un accent deosebit pe procesul de documentare, pe calitatea si cantitatea de informatii (dovezi) furnizate în sprijinul argumentelor, are reguli foarte stricte în ceea ce priveste structura sistemului de argumentare si abordeaza în general teme cu posibilitati restrânse de interpretare Formatul de dezbateri Parlamentare pune accentul în mod special pe filosofia promovata de fiecare dintre cele doua echipe, pe stilul de prezentare si pe abilitatile de persuasiune, are reguli mult mai flexibile în ceea ce priveste structura sistemului de argumentare, abordeaza în general teme cu posibilitati extrem de largi de interpretare si se bazeaza pe cunostinte pe care orice persoana mediu-informata ar trebui sa le aiba, folosirea informatiilor specifice fiind chiar interzisa.
În esenta, tehnicile de dezbateri dezvolta:
Gândirea critica;
Concizia în exprimare;
Toleranta fata de opiniile adverse;
Persuasiunea;
Ascultarea activa;
Stilul de prezentare într-o aparitie publica;
Abilitatile de lucru în echipa.
Practicarea dezbaterilor îi pregateste pe tineri:
sa actioneze si sa participe inteligent în viata sociala;
sa investigheze si sa analizeze probleme importante ale lumii contemporane;
sa sintetizeze informatii;
sa lucreze în echipa alaturi de colegi;
sa raspunda prompt si analitic unor solicitari;
sa fie ascultatori critici.
Toleranta fata de opiniile adverse este una din valorile supreme promovate de ARDOR. Deprinderea de a sustine puncte de vedere contrare duce la întelegerea faptului ca pot exista argumente pro si contra în sprijinul oricarei idei si ca nimeni nu poate detine un monopol asupra adevarului.
Gândirea critica, adica procesul de examinare a propriei noastre gândiri precum si a celor din jurul nostru cu scopul de a ne clarifica cunostintele si îmbunatati nivelul de întelegere, presupune citirea, ascultarea si participarea activa, exploatarea atenta a unor situatii prin întrebari, analizarea acestor situatii din mai multe perspective diferite si sprijinirea uneia dintre perspective cu argumente logice si dovezi. Aceasta abilitate este extrem de mult exersata prin dezbateri.
Odata cu anuntarea temei dezbaterii, participantii încep:
documentarea, care presupune citirea activa (efectuarea de adnotari pe marginea textului, identificarea de întrebari în legatura cu textul citit si elaborarea de idei);
explorarea posibilitatilor de interpretare a temei dezbaterii prin analizarea definitiilor termenilor-cheie din enuntul acesteia, activitate care presupune tocmai analizarea problemei respective din toate perspectivele posibile;
elaborarea sistemului de argumentare care presupune analizarea, evaluarea, interpretarea si sintetizarea faptelor identificate în faza de documentare, precum si sprijinirea uneia dintre perspective cu argumente, dovezi si rationamente.
Persuasiunea este exersata deoarece vorbitorii, într-o runda de dezbateri, trebuie sa convinga comisia de arbitri de justetea celor afirmate de ei prin claritate, structura si validitatea rationamentului logic.
Concizia - calitate esentiala într-o lume în care eficienta comunicarii este primordiala - este deprinsa de participantul la dezbateri prin limitarea timpului acordat fiecarui vorbitor, timp în care acesta trebuie sa îsi expuna clar toate argumentele, sa arate impactul argumentelor sale în dezbatere si sa concluzioneze.
Ascultarea Activa presupune nu numai ascultarea argumentelor prezentate de un vorbitor, ci si efortul de întelegere si analizare a acestora chiar în timpul expunerii. Dezbaterile dezvolta aceasta capacitate deoarece timpul scurt avut la dispozitie pentru pregatirea urmatorului discurs dintr-o dezbatere presupune ca participantul sa înteleaga, sa înceapa analiza si eventual elaborarea raspunsului sau la fiecare argument al echipei oponente chiar în timpul prezentarii acestuia.
Stilul de Prezentare este dezvoltat în primul rând prin exersarea prezentarii de discursuri în fata unui public. În plus, în cadrul seminariilor si activitatilor de club, participantii învata elemente de limbaj non-verbal, prin care se sincronizeaza cuvântul cu gestul.
Tipuri de dezbateri
Acestea se diferentiaza prin algoritmul de desfasurare a dezbaterii, numarul de membri ai echipei, modul în care vorbitorii se pregatesc pentru dezbatere si prin accentul diferit pus pe diverse abilitati cerute vorbitorilor participanti. Mai jos sunt prezentate succint cele mai importante formate de dezbateri:
Dezbaterile Parlamentare (Parliamentary Debate) - un format extrem de flexibil în care se înfrunta fie 2 echipe a câte 2 sau 3 vorbitori fiecare (în versiunile europene si americana, respectiv în versiunea australiana), fie 4 echipe a câte 2 vorbitori fiecare (în versiunea britanica). Motiunea pe marginea careia se dezbate este dezvaluita participantilor cu 15 minute înaintea dezbaterii. In acest format, accentul se pune pe persuasiune, strategii de argumentare, impactul asupra auditoriului, mai putin pe informatie exhaustiva despre subiect. Acesta este formatul oficial practicat în cadrul programului universitar de dezbateri.
Dezbateri tip Karl Popper - un format foarte structurat care opune 2 echipe a câte 3 vorbitori. Tema dezbaterii se cunoaste cu mult timp înaintea desfasurarii dezbaterii si accentul cade pe dezvoltarea argumentelor pe baza dovezilor materiale si a informatiilor precise despre subiectul dezbatut. Formatul KP este un format axat pe informatii, structura, sinteza si capacitatea de a identifica solutii. Acest format este practicat de ARDOR în activitatile programului de elevi.
Dezbateri tip Lincoln-Douglas - un format care opune 2 echipe ce dezbat o tema (în general filosofica sau etica) din punct de vedere al justetii, respectiv valorii unor concepte. Aceste dezbateri se mai umesc si dezbateri de valoare, iar accentul cade în special pe retorica.
Dezbateri de Strategie (Policy Debate) - similare din punct de vedere al formatului cu dezbaterile Lincoln-Douglas, cu deosebirea ca dezbaterea se poarta în special pe teme pragmatice, care propun o actiune sau o atitudine concreta (un plan de rezolvare a unei probleme identificate) în viata economico-social-politica. Accentul cade pe demonstrarea eficientei si a viabilitatii unor masuri sau actiuni, mai putin pe conceptul de valoare sau pe performantele retorice. Un exercitiu excelent de rezolvare a problemelor.
Extemporaneous Speaking - un format mai deosebit, în care un numar nelimitat de vorbitori sunt evaluati succesiv si individual de catre o comisie de arbitri, pentru luarea unei atitudini (pro sau contra) fata de o tema. Se prezinta un numar restrâns de teme dintr-o arie mai larga de subiecte, vorbitorul îsi alege una si are la dispozitie 30 de minute pentru pregatirea unui discurs de 7 minute, timp în care poate consulta orice materiale bibliografice doreste. Arbitrii evalueaza abilitatile oratorice si retorice ale vorbitorului, modul în care reuseste sa capteze atentia auditoriului, structura discursului si consistenta ariilor de analiza a temei alese.
Impromptu este “sportul extrem” al dezbaterilor. Participantii într-un concurs de impromptu primesc o tema, de obicei foarte abstracta, pe care trebuie sa improvizeze un discurs de 3 sau 5 minute, fara a li se acorda nici un timp de gândire înaintea sustinerii discursului. Pentru acest format, participantii nu se pot pregati doar înaintea concursurilor, ci trebuie sa urmareasca evenimentele curente din toate domeniile vietii sociale, politice, economice si culturale si sa se documenteze permanent, varietatea temelor fiind extrem de larga si putând face referire la absolut orice subiect. Arbitrii urmaresc aceleasi criterii de evaluare ca si la formatul Extemporaneous Speaking.
Copyright ©2010